„LA NORD DE SUFLETELE VOASTRE”

            Tulburătoare această plachetă de versuri(semnată de Dorina Brânduşa Landen) care a văzut, recent, lumina tiparului la Editura „Călăuza V.B” din Deva, acolo unde a fiinţat o puternică Şcoală de poezie, una dintre cele mai veritabile din România, în jurul lui Valeriu Bârgău, a Marianei Pândaru, a lui Eugen Evu etc.
Citind „La nord de sufletele voastre”, pătrunzi nu doar într-un vast teritoriu poetic, dar şi în viaţa, de un dramatism aparte, a unei(remarcabile) poete ce s-a stabilit, de peste zece ani, în Suedia, unde continuă să scrie şi să viseze româneşte:”…doar noaptea îmi rămâne mie/mai tandră decât lumina lunii polare/-îmi cer scuze-eu m-am retras/cu neliniştea sufletului meu/răstignit în cuie de aur/martor tacit la sinuciderea balenelor albe”; „Lumea fără cuvinte”.
Speranţa şi îndepărtarea se contopesc într-un fel unic de a fi(“E prea târziu/să mai ajungi la sfârşitul zilei./În cimitirul iernilor polare/culcate sunt legile tale din tinereţe/uitate sunt dimineţile leoarcă de ploaie/auriul verii culorile calde/anotimpurile/vârstele omului-/doar umbra unui lup alb/care şi el va dispare”; „Ceremonie finală”), într-un ţipăt sfâşietor ce aminteşte de zbuciumul şi destinul unei alte mari poete, Mariana Pândaru, care-i este prietenă şi i-a editat această carte.
Dorina Brânduşa Landen posedă acea rară capacitate de a te înfiora(„…Poetul/cheamă moartea/şi ea îl sărută pe gură…”; „Poetul”), folosind cuvinte puţine, fără zorzoane, fără exces de metafore.
Versul său se bizuie pe tensiune, e străfulgerat de patimă, deşi poeta aprinde focuri mari pe nesfârşite întinderi de gheaţă:”…Jarul nu-şi mai recunoaşte cenuşa/întunericul e mut./Vânătorii de elani s-au culcat(…)/dar mâine/ochii lor vor sticli rece/şi nu ştiu dacă/glontele alb va lovi/elanul rătăcit de turmă/ori un şoim halucinând în zare.//Ninge/zăpada se lipeşte ca zahărul/pe duminicile în care/nimeni se însoţeşte cu nimeni”; „Nord”.
„La nord de sufletele voastre”(un titlu aparent banal, dar care ascunde un mare tâlc) este o plachetă ce dezvăluie o poetă dotată, cu un stil aparte, mizând pe sugestie, pe strigăt, pe candoare, pe îngândurare.

                                                                                                           CONSTANTIN  PREDA

–––––––––––––––––––––––––––––––––